Biserica Rusa - Bucuresti

Aflata chiar in centrul Capitalei, in vecinatatea Universitatii Bucuresti (pe Strada Ion Ghica Nr. 3), Biserica Sfantul Nicolae - Biserica Rusa, reprezinta un adevarat monument de arhitectura si arta, printre ultimele creatii ale arhitecturii religioase rusesti ale veacului al XX-lea.
Aceasta a fost construita intre anii 1905 -1909 din initiativa ambasadorului rus Ghiers pentru personalul ambasadei ruse si credinciosilor rusi din Capitala, fiind inchinata Sfantului Nicolae dupa numele Tarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Curtea imperiala i-a pus la dispozitie suma necesara, 600.000 ruble de aur, ordonand sa nu se faca economii de materiale si bani.
Tarnosita la 25 noiembrie 1909, biserica Sf. Nicolae a ramas sub jurisdictia patriarhiei ruse pana in 1934, cand Nicolae Titulescu, la acea data sef al diplomatiei romane, obtine ca ea sa fie cedata spre administrare Universitatii din Bucuresti. La 5 mai 1947 lacasul revine sub jurisdictia Moscovei pana in 1957 cand intra din nou in proprietatea B.O.R., avand statut de biserica de enorie.
Planul Bisericii e de forma patrata, intrarea facandu-se pe coltul nord-vestic, spre strada, astfel incat altarul, semicircular, sa fie orientat la rasarit. Naosul se inscrie intr-o forma de cruce cu brate egale, completat de compartimente destinate maririi spatiului sau amenajarilor necesare cultului, totul fiind exprimat in volumele fatadei.
Este acoperit de o bolta centrala inaltata, care prezinta in cele patru unghiuri, sprijiniti pe console.
Fatadele inspirate din exemple rusesti si georgiene, realizate cu caramida aparenta de culoare roz galbui, sunt ornamentate bogat, avand frize ceramice, mozaicuri sub arce si decoratii sculptate in piatra. Turlele au fost aurite initial, in zilele noastrei fiind acoperite cu tabla de arama, apoi vopsita.
In anul 1992, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a atribuit studentilor Biserica Sfantul Nicolae (fosta Biserica Rusa), care redevine astfel, dupa 45 de ani, Paraclis al Universitatii Bucuresti. Astfel, cu grija si dragoste parinteasca, s-a venit in intampinarea studentilor care isi manifestasera puternica dorinta de a avea o biserica destinata lucrarii misionare in mediul studentesc.

La aceasta biserica a fost randuit sa slujeasca ca preot si duhovnic Parintele Vasile Gavrila. Sub indrumarea cucerniciei sale s-a desfasurat de-a lungul timpului o puternica lucrare misionara, care a avut ca obiectiv principal intarirea vietii liturgice a studentilor prin participarea la bogatul program de slujbe, prin spovedanie tot mai deasa si prin impartasire dupa masura curatirii si invrednicirii fiecaruia.


Ana